Dan STOICA

Doamnă Judecător Ana Maria PUIU (Judecătoria Sect.1 Bucureşti), Domnilor Judecători Horaţiu DUMBRAVĂ (Curtea de Apel Mureş), Adrian NEACŞU (Preşedinte Tribunalul Vrancea) si Cristi DĂNILEŢ (Tribunalul Cluj), va invit la un dialog pe marginea unei teme de actualitate din sistemul judiciar: reprezentarea judecatorilor. Sunteti printre cei mai activi judecatori din spatiul public, in mod independent sau in calitate de reprezentanti ai unor organizatii profesionale. Daca ar fi sa identificam o institutie cu autoritate de reprezentare a Puterii Judecatoresti, care este aceasta? Exista deja cateva institutii legale sau conceptuale: Inalta Curte de Casatie si Justitie; Consiliul Superior al Magistraturii; Adunarile Generale ale instantelor; Presedintele instantei de judecata. Pe langa acestea exista si doua organizatii profesionale ale judecatorilor: Uniunea Judecatorilor din Romania si Asociatia Magistratilor din Romania. Nu vom introduce in discutie si conceptul de magistrat (judecatorii si procurorii) sau cel de asimilat al magistratului pentru ca aventura de identificare a unor reprezentanti legitimi se va complica si mai mult.

Cristi DĂNILEŢ: 

            Functional, prin putere judecatoreasca inteleg mecanismul de a obtine hotararile judecatoresti si rezultatul intregului proces, adica insasi hotararile. Intrebarea ta vizeaza insa puterea judecatoreasca din punct de vedere organizatoric, si atunci ma gandesc doar la judecatori (si nu alt tip de personal din cadrul instantelor). Asadar, totalitatea judecatorilor constituie puterea judecatoreasca, prin urmare adunarile generale ale acestora sunt cel mai apropiate de concept (asta cu atat mai mult cu cat aceste adunari nu sunt ale instantelor judecatoresti, care au si alt tip de personal, ci sunt doar ale judecatorilor). Un organism reprezentativ ar fi cate un judecator ales de fiecare din aceasta adunare. Daca e vorba de reprezentarea unica a tututot acestora, desigur ca presedintele ICCJ este acela.

Horaţiu DUMBRAVĂ: 

            Ca autoritate cu funcţie de reprezentare, fără îndoială că eu, personal, l-aş vedea pe Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca un fel de “organ executiv”, sprijinit de un organ deliberativ în chestiuni de substanţă ale puterii judecăreşti, respectiv “Adunarea generală a judecătorilor”. Modalităţile concrete de conlucrare între cele două autorităţi ar putea  fi discutate, desigur, pentru a fi făcute funcţionale, ca şi în ce priveşte acele atribuţii esenţiale pe care le-ar avea în acest context Preşedintele ÎCCJ şi Adunarea Generală a Judecătorilor.

Ana-Maria PUIU:

            Inainte de a incerca sa identific o institutie cu autoritate de reprezentare a Puterii Judecatoresti as dori sa definim pentru inceput notiunea cu care operam, pentru a fi cat mai aproape de un raspuns elocvent.

            Constitutia Romaniei vorbeste in cadrul capitolului consacrat Autoritatii Judecatoresti despre instante judecatoresti. Daca Puterea Judecatoreasca reprezinta totalitatea instantelor judecatoresti, atunci cred ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin presedintele ei, este reprezentantul Puterii Judecatoresti. Acest lucru ne este grait si de art. 3 din Legea nr. 317/2004.

            Daca insa admitem ca Puterea Judecatoreasca inseamna in aceeasi masura totalitatea persoanelor care infaptuiesc justitia, respectiv intregul corp de judecatori, atunci lucrurile se complica. Potrivit Constitutiei si Legii nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ reprezentativ. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi in mare parte din randurile judecatorilor. Ca de foarte multe ori ajungem dezamagiti de ceea ce votam, de cei pe care ii mandatam sa ne reprezinte interesele in scopul garantarii independentei justitiei, este o alta discutie. Dar si in acel registru, cei criticati tot rezultatul votului nostru raman, tot reprezentanti ai judecatorilor raman.

            Dupa cum observam, acest organ este reprezentativ in scopul principal al garantarii independentei justitiei. Pentru toate celelalte drepturi si interese ale Puterii Judecatoresti (intelegandu-se intregul corp al judecatorilor) cred ca la acest moment organizatiilor profesionale trebuie sa li se recunoasca reprezentativitate, legitimitate de reprezentare a judecatorilor-membri, inclusiv in problema delicata a remunerarii. Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni recomanda implicarea (se intelege si permisiunea din partea celorlalte autoritati) judecatorilor, direct ori in mod asociativ, in elaborarea normelor de remunerare.

            Sunt de acord cu sugestia colegilor mei: cel mai reprezentativ organ al Puterii Judecatoresti ar putea fi un For al Reprezentantilor Adunarilor Generale ale Judecatorilor.

Adrian NEACŞU: 

Puterea judecatoreasca e un concept abstract si difuz. Ea se realizeaza, evident, prin toate instantele judecatoresti din Romania. Ma indoiesc ca realizarea propriu-zisa a justitiei, adica activitatea complexa de pronuntare a hotararilor judecatoresti, implica si o functie de reprezentare, decat poate la cel mai inalt nivel de conceptualizare. Premisa hotarata de la care trebuie plecat este ca  judecatorii din Romania sunt nereprezentati. In organizarea actuala nimeni nu poate vorbi in numele lor in mod legitim, nici Consiliul Superior al Magistraturii, nici presedintele ICCJ, cu atat mai putin presedintii instantelor.  Structura imaginata de noi in contextual special al necesitatii adoptarii unei “Rezolutii a puterii judecatoresti”, adica totalitatea adunarilor generale ale judecatorilor din tara, este una greoaie si nefunctionala.   Asociatiile profesionale ale magistratilor existente au inca dificultati sa fie reprezentative pentru ele insele, in general gradul de implicare asociativa al judecatorilor si procurorilor fiind unul mic. Nu exista practica referendumurilor, astfel incat sa se valideze democratic diferitele pozitionari publice.

Dan STOICA

In contextul discutiilor privind principiile legii unice a salarizarii, daca reprezentantii Parlamentului si Guvernului ar dori invite la masa discutiilor pe reprezentantii Puterii judecatoresti, cine sunt acestia? Care este autoritatea lor de a reprezenta intregul corp al judecatorilor?

Horaţiu DUMBRAVĂ: 

            Preşedintele ÎCCJ, precum şi Adunarea Generală a Judecătorilor, ultima având şi posibilitatea de a mandata Preşedintele ÎCCJ în a prezenta, în limitele mandatului dat, puterea judecătorească.

Cristi DĂNILEŢ: 

            Teoretic ar fi acei reprezentanti ai fiecarei adunari generale, cea ce ar insemna in jur de 200 persoane. Practic, e nevoie deo  structura mai reprezentativa: fie membri desemnati de acesti alesi, fie asociatiile profesionale reprzentative. Pana la urma, la discutii ar trebui  sa participe cei interesati, nu cei nevoiti. Or, de asta exista asociatiile profesionale. Practica ne invata ca eficienta se obtine in discutii cu grupuri mici de persoane.

Adrian NEACŞU: 

Pana cand corpul profesional al judecatorilor nu-si va pune problema propriei lui reprezentari, teoretic nimeni nu-l poate angaja. In primul rand ca la astfel de negocieri nu trebuie invitat reprezentantul puterii judecatoresti, in legatura cu care am stabilit ca este un simplu concept de lucru, ci reprezentantii judecatorilor. Acestia nu exista, intrucat nu este functional nici un mecanism de mandatare a intereselor catre o anumita persoana sau organism. Oricine participa la astfel de discutii si afirma ca vorbeste in numele celor 4500 de judecatori din Romania realizeaza un act de insalatorie publica. Este posibil ca majoritatea judecatorilor sa se regaseasca la un moment dat in sustinerile unei anumite persoane sau unei institutii, insa aceasta este doar o coincidenta neexistand premisele organizatorice pentru o reprezentare tehnica.  In legatura cu modul de pozitionare a magistratilor fata de legea unica de salarizare exista deja mai multe puncte de vedere publice contradictorii. Acest lucru nu face decat sa compromita sansele pentru o corecta si potrivita negociere a regulilor salariale aplicabile sistemului judiciar, stirbindu-se autoritatea pozitiei exprimate in cadrul discutiilor de la ministerul muncii. Presiunea sindicatelor nu poate fi oprita cu ezitari, contradictii si balbe de comunicare.

Dan STOICA

Dar asociatile profesionale nu au atributii legale de reprezentare a judecatorilor in intregul lor. O astfel de abordare ridica de fapt chestiunea reprezentativitatii care de exemplu in cazul sindicatelor este rezolvata prin proceduri speciale de constatare a reprezentativitatii si prin solutia afilierii la nivel national in federatii si confederatii.

Ana-Maria PUIU:

            In lipsa unei reglementari privind obtinerea reprezentativitatii, similara celei aplicabile sindicatelor, cred ca s-ar putea recunoaste organizatiilor profesionale dreptul de a participa la discutiile in urma carora se decid drepturi, obligatii ale judecatorilor. Intr-un fel, si in lipsa de reglementare explicita, trebuie sa li se recunoasca judecatorilor, iata asociati, dreptul de a se implica in domeniile care ii vizeaza in mod direct. Nu cred ca trebuie sa ne formalizam. Acest lucru (formalismul excesiv) a fost contestat si in cazul in care UNJR a dorit sa ia parte la discutiile pe tema legii unice de salarizare a bugetarilor.

Dan STOICA

Pentru a simplifica lucrurile, va propun sa fim de acord ca Puterea Judecatoreasca are nevoie, pentru o buna functionare, de managementul a doua componente esentiale:  gestionarea resurselor umane si gestionarea resurselor materiale necesare functionarii instantelor. Inainte de a vedea care sunt principiile unui bun management al acestor resurse, ma intorc la intrebarea de la care am pornit: care sunt in prezent partenerii acestui mecanism? Iata, in cazul resurselor umane pe de o parte avem CSM (ca administrator) si Ministerul Justitiei (ca ordonator principal de credite) dar cine reprezinta judecatorii?

Horaţiu DUMBRAVĂ: 

            Păi, tocmai aici e problema majoră: judecătorii, ca actori publici, inclusiv în relaţiile cu CSM, MJ etc., nu are reprezentanţi autentici. Sigur, se poate vorbi despre activitatea asociaţiilor profesionale cu acoperire naţională, ca reprezentanţi ai judecătorilor, însă întotdeauna astfel de asociaţii se poziţionează mult mai radical şi de pe poziţii care nu implică în niciun fel responsabilitatea asociaţiei. Or, reprezentanţii autentici nu pot fi decât cei care au şi doza de responsabilitate necesară pentru deciziile pe care le iau. E adevărat că asociaţiile profesionale pot fi si sunt, de fapt, un motor indispensabil în detectarea problemelor cu care se confruntă justiţia, ca şi în indicarea soluţiilor adecvate pentru rezolvarea problemelor; însă, ele nu au putere de decizie în sistem, de aici şi discusul de multe ori exagerat. Mai ales că, în cazul Asociaţiei Magistraţilor din România, această asociaţie are şi membri procurori, astfel că discursul său public nu poate fi circumscris doar la puterea judecătorească pentru că el trebuie perceput şi în raport cu membri ai Ministerului Public, acest din urmă minister (minister fără portofoliu) având o altă dinamică şi alte atribuţii decât puterea judecătorească în ce priveşte poziţionarea acesteia în raport cu celelalte puteri constituite în stat, dar şi în raport cu alte autorităţi publice.

Ana-Maria PUIU:

            Intr-o mica masura CSM-ul si intr-o mai mare masura, dar ineficienta, organizatiile profesionale. Sunt de parere ca atributiile de gestionare a resurselor umane si a celor materiale trebuie cumulate de acelasi organism oricare ne-am decide sa fie. Este inadmisibil sa o continuam la infinit cu situatia de acum: CSM-ul constata proasta distribuire a schemei de personal si nu poate face decat sa dea avize, sa propuna pentru ca marirea schemei nu o poate face concret decat cel care are banii, iar acela e Ministerul Justitiei, imbibat de politic, condus de pasari calatoare fiecare cu politica si problemele sale, niciodata ori foarte rar comune cu problemele celor direct implicati in actul de justitie.

Adrian NEACŞU: 

            Am stabilit ca premisa a acestei discutii ca este necesar sa ne rezumam la lucruri concrete si determinabile. Administrarea instantelor este o problema tehnica, in care nu au ce cauta concepte vagi cum este cel de putere judecatoreasca. In momentul de fata instantele nu beneficiaza de nici un fel de libertate de miscare, ele fiind in intregime dependente de deciziile unor institutii exterioare. Ministerul Justitiei controleaza strict tot ceea ce inseamna resurse financiare, iar Consiliul Superior al Magistraturii, care potrivit Constitutiei ar trebui sa se concentreaze strict pe atributiile privind cariera magistratilor,  are atributii surprinzatoare in ce priveste gestionarea resurselor umane. Ultimile care conteaza din punct de vedere decizional in aceasta ecuatie sunt instantele insele, fie prin presedintii lor fie prin organele lor colegiale de conducere. De exemplu, pentru o operatiune elementara de conducere a instantei, cum este transformarea unui post vacant de sofer in post de arhivar, este nevoie atat de decizia la varf a Ministerului Justitiei cat si de convocarea direct a Plenului CSM, care sa fie de acord si sa decida acest lucru.  Si bineinteles de un orizont de asteptare birocratica si de cate jumatate de an, pentru ca a urni din loc astfel de structuri complicate pentru o banala decizie de administrare nu este deloc un lucru usor.

             Reforma justitiei va ramane o fictiune atat timp cat nu se va intelege ca ea trebuie sa priveasca si eliminarea birocratiei, descentralizarea administrativa a instantelor si mai ales autoadministrarea lor.

Dan STOICA

Daca urmarim ceea ce s-a intimplat in ultimii ani cu salarizarea si conditiile de munca ale judecatorilor intelegem ca puterea judecatoreasca nu a gasit inca cea mai buna solutie de reprezentare in discutiile cu celelalte puteri. Mai mult, daca trecem peste problema reprezentarii nu este inca foarte clar ce se va intampla in momentul in care va exista un conflict iar Parlamentul si Guvernul vor avea o pozitie iar Puterea Judecatoreasca o alta: plata unor sume restante si modificarile salariale ale judecatorilor sunt doua astfel de chestiuni, dar mai putem identifica si altele cum ar fi de exemplu prioritatile de investitii in infrastructura instantelor. In acest context, care sunt argumentele pentru si contra organizarii unui sindicat al judecatorilor?

Horaţiu DUMBRAVĂ: 

            Personal sunt împotriva creării unui sindicat al judecătorilor tocmai pentru că vorbim de o putere constituită în stat, putere care, în interiorul ei, nu cunoaşte raporturi de subordonare aşa cum se întâmplă în raporturile juridice de muncă, adică judecătorii sunt numiţi, ei nu sunt angajaţi cu contract individual de muncă, nici nu pot fi parte a unui contract colectiv de muncă pentru simplul motiv că în exercitarea funcţiei şi puterii publice judecătorul este independent, nu acţionează pe premise de subordonare. Concluzia este una firească şi logică: sindicatul nu-şi are rostul pentru că, practic, judecătorii nu se pot lupta cu propria autoritate pe care ei o exercită. Aa.. că se pune problema dialogului şi colaborării cu celelalte puteri constituite în stat (Parlament, Guvern) e o altă chestiune şi ţine de raporturi directe între cele trei puteri.

Cristi DĂNILEŢ: 

            Sindicatele judecatorilor exista sub acoperirea unor activitati ale asociatiilor profesionale. Pana la urma, conditiile de munca sunt o cerinta a independentei justitiei, care volens nolens intra in atributiile asociatiilor dar si a CSM. Ca un sindicat art trebui sa existe sau nu legal, nu prezinta importanta cant timp in fapt acest lucru exista.

Ana-Maria PUIU:

            Nu cred ca e necesar sa avem sindicat, din moment ce cred in necesitatea recunoasterii la masa discutiilor legate de probleme ale justitiei a CSM-ului si a organizatiilor profesionale. Daca aceste organisme reprezinta realmente interesele judecatorilor si daca se fac si ascultate, lucrurile sunt pe jumatate rezolvate. Cealalta jumatate se poate realiza ori nu si cu si fara sindicat.

Adrian NEACŞU: 

            Sindicatele reprezinta in Romania singura modalitate legala in care pot fi aparate si garantate interesele economice, profesionale, sociale si culturale ale unei profesii. Doar acestora li se recunosc atributii de reprezentare si doar ele sunt primite la negocieri in cadrul  a ceea ce se chema dialog social.

Tot ceea ce se intampla de la inceputul anului in jurul drepturilor salariale si a statutului judecatorilor a aratat in mod limpede ca asociatiile profesionale, singurele forme de asociere colectiva ale judecatorilor sau procurorilor, nu detin nici legitimitatea nici autoritatea formala de a interveni in spatiul dezbaterilor publice ori a negocierilor cu caracter economic. Sindicatele magistratilor exista in marea majoritate a tarilor din  uniunea europena, iar activitatea lor arata ca pot fi eficiente atat in prezervarea intereselor profesionale cat si in ce priveste apararea independentei justitiei in sens larg, pentru simplul considerent ca detin instrumentele legale adecvate de actiune si interventie. Acceptarea acestui concept pentru Romania este dificila, desi personal cred ca evolutia evenimentelor in acest an va face sa se treaca peste ultimele retineri si vom avea incercari de organizare sindicala. Castigul pentru corpul profesional ar fi unul direct si imediat, pentru ca in sfarsit ar detine mijloace legitime de rezistenta la presiunile enorme materiale exercitate impotriva sa. Nu poti lupta cu comunicate de presa impotriva incercarilor de stirbire a statutului tau si nu poti opri Guvernul sa-ti taie pensia revoltandu-te pe forumuri intre colegii tai si asteptand ca cele doua sau trei persoane agreate de media sa denunte public dar fara consecinte practice agresiunea politicului. Cred ca este nevoie de pragmatism si organizare, iar primele semne de maturitate au inceput deja sa apara.  

Dan STOICA

Daca sindicatul judecatorilor nu este o solutie, atunci care pot fi mecanismele legale pentru a creste autonomia functionala a puterii judecatoresti astfel incat chestuni care tin de gestiunea resurselor umane si materiale sa poata fi dimensionate corespunzator cu necesitatile de administrare a justitiei?

Cristi DĂNILEŢ: 

            Cointeresarea clasei politice si impunerea prin lege a unui minim din PIB, plus implicarea Curtii Constitutionale in controlul acordarii unui buget suficient justitiei, pt ca acest atribut politic sa nu fie folosit drept mijloc de control al justitiei.

Ana-Maria PUIU:

            Atribuirea unei singure institutii a prerogativelor de gestionare a resurselor umane si materiale pentru a nu mai exista pasarea de responsabilitate dintr-o parte in alta. Subscriu celor propuse de Cristi in legatura cu PIB-ul si controlul Curtii Constitutionale.

Adrian NEACŞU: 

            Organizarea sindicala este necesara pentru cresterea sanselor de rezistenta a corpului profesional impotriva presiunilor economice si politice exercitate impotriva sa. In ce priveste cresterea autonomiei puterii judecatoresti, nu este neaparat nevoie de modificari legislative ci de vointa CSM de pilda de a transfera anumite atributii pe care si le-a stabilit prin regulamente si hotarari proprii catre instantele judecatoresti. Ministerul Justitiei de asemenea, in logica statului de drept, nu are nici o legitimitate de a conditiona financiar functionarea instantelor si de a influenta in mod direct activitatea curenta de conducere administrativa a lor.  Principiile descentralizarii instantelor sunt cuprinse in Rezolutia votata de toate adunarile generale ale instantelor din tara iar ulterior asumata de CSM. Un prag minim din buget va insemna garantia functionarii corespunzatoare a justitiei, schimbarea ordonatorului de credite va insemna eliminarea posibilitatii Guvernului de a controla eficienta activitatii instantelor, degrevarea CSM de atributii marginale scopului sau constitutional si localizarea acestora la nivelul instantelor va crea premisele pentu autoadministrare eficienta a instantelor.