Sa mergem cu Justitia in Plenul Parlamentului?! O dezbatere necesara

Deschidere. Textul de fata nu se doreste a fi unul mobilizator ci doar o invitatie la reflectie. Justitia are in fata sansa, oferita formal de legislatie, de a se prezenta in Parlament si a cere atentie pentru problemele cu care se confrunta, a cere interventia statului inainte de a fi prea tarziu, de a sensibiliza societatea si a o asocia intr-un efort national de consolidare si asezare pe un trend ascendent. Are sansa finalizarii dialogului cu legislativul inceput toamna trecuta. Prezenta justitiei in Parlament nu este lipsita de riscuri, iesirea deschisa in fata societatii o poate vulnerabiliza, insa legitimitatea unei decizii, oricare ar fi ea, nu poate fi data decat de o dezbatere largita in interiorul justitiei insesi. Ca si anul trecut, judecatorii trebuie sa-si asume din nou o atitudine colectiva.

Potrivit legii [i], in fiecare an Consiliul Superior al Magistraturii elaboreaza, pe langa raportul privind activitatea proprie, un raport privind starea justitiei pe care il prezinta Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei. Raportul ar fi trebuit sa fie finalizat si prezentat Plenului reunit inainte de data de 15 februarie.

Din 2005, de cand exista aceasta dispozitie, doar o singura data raportul realizat de CSM a fost prezentat si discutat in plenul camerelor reunite. Acest lucru s-a intamplat in 2008 [ii], insa a fost un experiment esuat, o formalitate lipsita de continut, neexistand in nici un fel dezbateri serioase si interes real pentru situatia complicata deja de atunci a sistemului de instante si parchete. Analiza starii justitiei a fost expediata rapid in cateva interventii parlamentare de complezenta. Dupa introducerea scurta facuta de presedintele CSM, pe atunci d-na judecator Lidia Barbulescu, doar 11 parlamentari au luat cuvantul, fiecare ingramadind intreaga arie de probleme legate de justitie in minidiscursuri de cate 5 minute. In mai putin de o ora starea justitiei a fost integral transata, cu tot cu multumiri si felicitari reciproce. Ceea ce trebuia sa fie o revolutie a raporturilor dintre justitie si societate, reprezentata de Parlament, a fost un esec rasunator. Consiliul Superior al Magistraturii a evitat repetarea lui, eludand in anii urmatori obligatia prezentei in plenul reunit al camerelor. Raportul anual privind starea justitiei, in realitate o expunere seaca a unor cifre si statistici neatragatoare si prea putin relevante [iii], a ajuns cel mult in comisiile juridice ale Senatului sau Camerei Deputatilor, unde s-a impotmolit in birocratia parlamentara.

Introducerea in 2005 a prevederii referitoare la prezentarea raportului privind starea justitiei in Parlament a urmarit, in esenta, facilitarea unei dezbateri publice in ce priveste starea si evolutiile justitiei, intre CSM si Parlament neexistand raporturi de subordonare. Consiliul Superior al Magistraturii reprezinta interfata dintre justitie, insemnand instantele, parchetele, judecatorii si procurorii, si societatea romaneasca. Justitia trebuia ca anual sa-si faca cunoscute problemele, sa-si prezinte evolutiile sau involutiile, sa ofere publicului si societatii datele si informatiile necesare declansarii unei dezbateri extinse in legatura cu situatia si perspectivele justitiei. Aceasta finalitate s-a pierdut pe parcurs.

Contextul de astazi este diferit de cel de acum cativa ani. Anul trecut sistemul judiciar a cunoscut una dintre cele mai mari crize din istoria sa. Proasta gestiune de catre stat, prin toti cei implicati, a problematicii justitiei de dupa 1990 a explodat intr-un conflict care printre altele a avut si meritul de a arata, unei clase politice nepregatita sa recunosca asta in fata populatiei, ca sistemul judiciar se afla intr-o suferinta cronica. Daca pentru moment iminenta colapsului functional a fost depasita nu inseamna ca problemele de fond au fost rezolvate, iar cauzele avariei prelungite din justitie abordate cu rigoare si coerenta. Deficitul de personal in justitie a atins cote alarmante, suficient ca ministrul justitiei sa treaca peste retinerea-i proverbiala si sa ceara, intr-un an al concedierilor masive si al ofensivei deschise impotriva bugetarilor, angajarea unui numar de 1.500 de judecatori si procurori. Instantele sunt sufocate cu cele peste 2 milioane de dosare, investitia statului in justitie pe cap de locuitor este la nivelul Letoniei sau Macedoniei, cladirile si patrimoniul justitiei au ramas cele din 1990, statul a abandonat complet sarcina administrarii justitiei in folosul cetateanului, investind doar atat cat sa amane prabusirea unui sistem care si-a atins de mult limitele capacitatii de efort.

O dezbatere publica extinsa in jurul problemei justitiei si a lipsei sale de speranta este mai necesara ca oricand. Prabusirea completa a sistemului judiciar nu poate fi evitata decat daca toate partidele politice, Parlamentul Romaniei, Guvernul, reprezentantii justitiei insesi ajung la un acord general, transpartinic si depolitizat, cu privire la evolutiile sistemului judiciar necesare pentru societatea romaneasca, convenind asupra unui pachet minimal de strategii si politici publice pentru dezvoltarea justitiei, relansarea si consolidarea ei in coordonatele unei justitii europene demna de spatiul unic comunitar in care formal se afla.

Riscuri exista in continuare. Nimic nu poate garanta ca un astfel de demers nu va esua intr-o politizare marunta, ca resentimentele conflictului justitiei cu puterea executiva de anul trecut nu vor asfixia bunele intentii, ca dialogului civilizat intre puterile statului nu ii va fi preferata retorica bascalioasa, populista si inchizitoriala. Puterea judecatoreasca are deja o consolidata traditie conflictuala in ce priveste relatia cu celelalte doua puteri, executiva si legislativa. De asemenea, la varful CSM justitia are mari probleme de credibilitate si autoritate, iar contestarea prelungita a presedintelui CSM de catre asociatiile profesionale ale magistratilor afecteaza legitimitatea reprezentarii justitiei in Parlament. Acest lucru ar putea fi evitat doar printr-o prezenta extinsala dezbaterea raportului pe justitie, a CSM-ului desigur, obligat potrivit legii, dar si a asociatiilor profesionale si, mai ales, a reprezentantilor instantelor insele. Judecatorii, fie reprezentand formele de asociere, fie reprezentand nemijlocit instantele judecatoresti si adunarile generale ale judecatorilor au mai fost in Parlament, iar acum nu ar face decat decat sa continue si sa concretizeze dialogul institutional demarat in toamna anului 2009.

Momentul actual este unic si oportun si datorita iminentei raportului pe justitie in contextul monitorizarii justitiei in relatia cu Uniunea Europena, un acord politic general in jurul justitiei fiind o cerinta explicita a comisiei europene si un orizont de asteptare anuntat deja in precedentul raport. Partidele politice, in special cele aflate la guvernare, au sansa sa demonstreze vointa unui consens in jurul problemei justitiei si determinarea de a depasi intarzierile care fac ca Romania sa trebuiasca sa fie inca supravegheata. Pentru ele nu ar fi decat un gest de bunacredinta in raport cu asteptarile comisiei europene si o actiune politica concreta pentru eliminarea pana la sfarsitul anului a monitorizarii, obiectiv asumat deschis la nivelul Presedintiei Romaniei. Prin suprapunerea dezbaterii in jurul raportului CSM privind starea justitiei nationale cu raportul final al Comisiei speciale comune privind analizarea crizei intervenite in functionarea justitiei [iv], ar exista sansa exploatarii la maxim a momentului, analizele si concluziile comisiei oferind continutul si prilejul unei dezbateri riguroase, inchegata si aplicata pe probleme reale. De asemenea, justitia ar avea sansa obtinerii unei mase critice de sprijin politic pentru adoptarea Pactului National pentru Justitie, solutia proiectata deja de sistemul judiciar insusi pentru crearea acordului national in ce priveste problematica justitiei, vazuta ca domeniu strategic al Romaniei in perioada urmatoare.

Atat Consiliului Superior al Magistraturii, cat si asociatiilor profesionale din justitie, dar si formele de reprezentare directa ale judecatorilor, adunarile generale ale instantelor, vor trebui in perioada urmatoare sa reflecteze asupra sanselor unice pe care le contine contextul actual. Indemn la o dezbatere largita in interiorul justitiei, astfel incat pozitionarea finala fata de problema prezentarii raportului privind starea justitiei in Parlamentul Romaniei sa ofere maximul de rezultate practice posibile. Este nevoie de o abordare rationala si rece, neemotionala si neresentimentara fata de experientele similare din anii trecuti si in general fata de relatia dificila cu celelalte puteri constituite in stat. Contestarile interne, indoielile privind persoanele, faramitarea vointei sistemului, trebuie sa lase loc, macar pentru un timp, unei abordari solidare si unui compromis pentru un interes superior.

Momentul poate fi ocolit, insa acest lucru ar trebui sa se datoreze unei decizii comune asumate, precedata de o analiza lucida si de o explorare completa a posibilelor avantaje risipite dar si a riscurilor. Este incorect ca decizia sa fie lasata doar pe seama Consiliului Superior al Magistraturii, care in aceasta chestiune nu are decat rolul de reprezentare a justitiei, dupa cum ar fi un abuz ca aceasta institutie sa-si asume unilateral o decizie in ce priveste strategia din jurul obligatiei prezentarii in Parlament a starii justitiei, cu ignorarea vointei corpului profesional, a instantelor si a asociatiilor profesionale. Ultima oara cand vointa comuna, revelata democratic, s-a manifestat, intreaga justitie a avut castiguri palpabile.
Nu avem libertatea sa ne ignoram interesele comune si nu ne putem delega dreptul de a decide asupra exploatarii sanselor momentului.

Incheiere. Rog administratorul juridice.ro sa faciliteze aceasta dezbatere necesara, dupa cum astept pozitionarea asociatiilor profesionale, a comunitatilor virtuale ale judecatorilor si eventual a judecatorilor constituiti in unica forma de reprezentare directa, adunarile generale.

[i] art. 38 alin (6) din legea nr. 317/2004, republicata: “Consiliul Superior al Magistraturii elaboreaza anual un raport privind starea justitiei si un raport privind activitatea proprie, pe care le prezinta Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei pana la data de 15 februarie a anului urmator si le publica in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a, si pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.”

[ii] Sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului din 14 octombrie 2008. Prezentarea si dezbaterea raportului privind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii in anul 2007, a raportului privind starea justitiei – 2007, elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii, si a raportului comun al Comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului cu privire la raportulprivind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii in anul 2007 si a raportului privind starea justitiei – 2007, elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii.

[iii] Rapoartele anterioare privind starea justitiei pot fi urmarite pe pagina de interent a CSM. Anual, fiecare instanta de judecata este obligata sa-si prezinte activitatea in continutul unui raport (bilant). Instantele superioare de regula integreaza datele instantelor din circumscriptia lor in propriul raport de activitate, raportul privind starea justitiei fiind de fapt sinteza celor 15 rapoarte individuale ale curtilor de apel din Romania.

[iv] Comisia speciala comuna parlamentara s-a infiintat in timpul conflictului dintre justitie si executiv din toamna anului 2009 si si-a incheiat activitatea cu un Raport final care, pe langa analizarea cauzelor crizei din justitie, contine si o serie de propuneri, precum si continutul Pactului national pentru justitie.