Intre autismul Ministerului Justitiei si transparenta Parlamentului

Conflictul grav dintre justitie si executiv de anul trecut a scos in evidenta, printre altele, si un important blocaj comunicational intre cele doua parti. Aceste bariere, preexistente,  au ajutat la combustia conflictului, pe toata perioada derularii lui fiind imposibil sa se gaseasca un canal formal sau informal de consultare si negociere. In mod obisnuit ministerul justitiei nu se consulta cu instantele si parchetele, multumindu-se cu relatia rigida stabilita cu Consiliul Superior al Magistraturii. Sistemul judiciar nu este consultat asupra proiectelor de lege initiate de ministerul justitiei, asociatiile profesionale nu sunt vizitatori obisnuiti ai sediului din str Apolodor, nu exista practica informarilor si consultarilor, nu se cultiva o relatie directa de comunicare si consultare cu judecatorii sau procurorii.

Deciziile ministerului justitiei sunt intotdeauna surprinzatoare pentru sistemul judiciar, iar cea mai buna sursa de informare a instantelor si parchetelor in legatura cu activitatea ministerului nu o constituie contactul prealabil direct ci emisiunile de stiri, monitorul oficial sau paginile ziarelor. De frica, comoditate sau nepasare, ministrul justitiei nu viziteaza instantele si parchetele, nici macar de curtoazie, existand astfel perceptia unei rupturi totale si provocata unilateral intre minister si sistemul pe care il gestioneaza sub multe privinte. Opacitatea ministerului justitiei este definitivata de consilierii si magistratii din jurul ministrului justitiei, care s-au instrainat complet de sistemul din care au plecat si care au renuntat pana si la relatiile colegiale obisnuite stabilite anterior.

O astfel de izolare programatica genereaza pe de o parte un sentiment puternic de frustrare din partea sistemului judiciar, iar pe de alta parte un deficit de calitate si acceptabilitate a procesului decizional la nivelul ministerului justitiei, lipsit de suportul  tehnic ce ar fi putut fi adus prin implicarea instantelor, parchetelor sau structurilor asociative din justitie in fundamentarea deciziilor.

Ministerul justitiei este printre putinele structuri guvernamentale care au doar partial obligatia consultarii profesiilor din domeniul sau de activitate. Daca celelalte ministere, indiferent de optiunea personala a conducatorului lor, au prin lege obligatia de a pastra o permanenta legatura cu structurile asociative profesionale din domeniul lor, pe care trebuie sa le consulte si sa le implice direct in procesul decizional, informandu-le si tinand cont de optiunile si nevoile lor, ministerul justitiei poate adopta o atitudine autista, profitand de imperfectiunile legislatiei potrivit cu care in domeniul sau de activitate detin calitatea formala de parteneri sociali doar reprezentantii unor categorii profesionale limitate.

Prin HG nr. 314 din 15.03.2001, modificata, la nivelul ministerelor au fost infiintate comisiile de dialog social, organe cu activitate consultativa, cu atributii in ce priveste asigurarea unor relatii cu partenerii sociali care sa permita o informare permanenta asupra nevoilor acestora, facilitarea rezolvarii revendicarilor si problemelor ridicate si consultarea partenerilor sociali asupra initiativelor legislative sau de alta natura, cu caracter economico-social, din domeniul de activitate al ministerului respectiv.

O astfel de comisie functioneaza sau ar trebui sa functioneze si in cadrul ministerului justitiei si in mod curent aici sunt puse in discutie propunerile legislative ale ministerului justitiei, in principal cele cu impact direct asupra sistemului judiciar. Desi urmele activitatii acestei comisii sunt greu de gasit, inclusiv pe internet, rezulta ca la lucrarile ei participa reprezentanti ai unor confederatii sindicale, in justitie existand sindicate ale personalului auxiliar si ale personalului din Administratia Nationala a Penitenicarelor, care sunt consultate si cu care sunt negociate legile cu impact asupra sistemului judiciar.

Am reusit sa identificam urmatoarele acte normative puse in discutia comisiei de dialog social, care evident nu pot naste decat invidie din partea judecatorilor si procurorilor care nu au fost intrebati si ei in mod sistematic:

• Planul de actiuni pentru implementarea Programului Naţional de Reforma 2009-2010
• Proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Legii nr.147/2006 privind taxele judiciare de timbru,
• Proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei,
• Proiect de Lege privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,
• Proiectul Codului Penal,
• Proiectul Codului de Procedură Penală,
• Proiect de Lege privind ajutorul public judiciar în materie civilă ;

Intrucat legislatia din Romania nu recunoaste asociatiilor profesionale ale judecatorilor si procurorilor, instantelor sau parchetelor sau altor structuri decat sindicatele, interzise expres judecatorilor si procurorilor, calitatea de parteneri sociali, acestea nu sunt invitati si nu participa la consultarile derulate prin comisia de dialog social. Pentru aceleasi motive, ministerul justitiei nu informeaza asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor si cu atat mai putin instantele sau parchetele in legatura cu activitatea sa, cu proiectele legislative initiate, cu stadiul elaborarii unor proiecte legislative aflate in dezbatere publica, cu strategiile si programele derulate.

Solutiile aflate la dispozitia structurilor asociative din justitie, inclusiv ale instantelor si parchetelor insele, care incepand cu 2009 au inceput sa se implice autonom si nemediat, tin de cultivarea canalelor de consultare cu puterea legislativa descoperite odata cu derularea conflictului din toamna anului trecut, de frecventarea directa a structurilor decizionale din parlament, incepand cu comisiile juridice ale camerei deputatilor si senatului. Cat timp ministerul justitiei se va folosi de limitele legislatiei pentru a-si justifica opacitatea, implicarea sistemului judiciar in cresterea calitatii procesului legislativ in Romania se va putea face prin intercalarea in procesul de elaborare legislativa la nivelul Parlamentului Romaniei, structura transparenta prin excelenta si dornica de atragere a unor consultari extinse.

Primele semne publice de disponibilitate dinspre parlament au si aparut, ele venind chiar din partea unui vicepresedinte de comisie juridica.  Acestea vor trebui sa evolueze si chiar sa se formalizeze, pentru ca regularitatea, transparenta si caracterul public sunt necesare pentru a depasi retinerile traditionale ale sistemului judiciar in a interactiona direct cu reprezentanti ai clasei politice sau cu structurile politice in general. Ceea ce in timpul conflictului dintre justitiei si Guvern a fost acceptat ca fiind natural, contactul si negocierea directa pentru atingerea obiectivelor urmarite, trebuie dezvoltat si cultivat ca o valoare in sine, reprezentand un pas inainte pentru transparenta, dialog social extins si participare la fundamentarea deciziilor.

Ministerul justitiei insusi are sansa depasirii resentimentelor acumulate, apeland fie la canalele informale de comunicare si consultare care nu i-au fost niciodata refuzate de instante si parchete, fie initiind modificarea cadrului legislativ care limiteaza in prezent implicarea in dialogul social a asociatiilor profesionale din justitie, a reprezentantilor instantelor si parchetelor, a judecatorilor si procurorilor insisi. Atata vreme cat Romania va limita dreptul de asociere al judecatorilor si procurorilor doar la organizatii neguvernamentale, aceasta fiind forma juridica de functionare  a asociatiilor profesionale din justitie, este firesc ca acestora sa li se recunoasca un regim juridic de partener social, consacarandu-se astfel dreptul la informare, consultare si implicare in procesul decizional.   Un dialog direct, chiar tensionat, este intotdeauna de preferat unei confruntari publice alimentata de instrainarea si frustrarile reciproce.