Justitia "pe datorie"

In ultima perioada exista o teribil de nesemnificativa disputa lingvistica in legatura cu situatia financiara a instantelor. Studiile SoJust, preluate in discursurile asociatiilor profesionale ale magistratilor, vorbesc despre colapsul iminent al instantelor, in timp ce ministrul justitiei, fie prin comunicate de presa, fie prin interventiile in Guvern sau in cadrul diverselor intalniri pe care le are, refuza cu obstinatie acest termen. Prefera constructii lingvistice mai complicate si polisemantice, de felul “instantele functioneaza la cota de avarie”, “sistemul are dificultati”, “dificultatile financiare afecteaza functionalitatea”.

Introducerea notiunii de “colaps” cu referire la situatia sistemul judiciar imi apartine si cred ca defineste cel mai bine starea actuala de lucruri si, mai ales, evolutiile posibile. Printre multele intelesuri ale conceptului, DEX-ul le aminteste si pe acelea de “prabusire a unei constructii; prabusire (economica etc.); ruina, faliment”.  

Totusi, pentru ca razboiul expresiilor nu face decat sa deturneze atentia de la situatia reala, care la ramane la fel de disperata indiferent unde am deschide dictionarul de sinonime, sunt dispus sa renunt la expresii ultimative si sa descriu starea actuala a instantelor prin referirea la fapte.

Atunci cand ministrul justitiei garanteaza ca activitatea instantelor nu se va bloca incepand cu luna septembrie, el se intemeiaza exclusiv pe negocierile si intelegerile pe care le-a facut cu furnizorii de servicii si bunuri ale instantelor. Nu contesta in nici un fel situatia economica dezastruoasa a instantelor, ajunse mult inainte de sfarsitul anului la fundul negru al pungilor bugetare.

Pe data de 9.07.2009 ministrul justitiei declara pe postul Realitatea TV: „Nu neaga nimeni dificultatile financiare, ca banii nu ajung pentru utilitati (sm). Am negociat cu toti furnizorii de utilitati sa "arunce" datoriile in 2010 (sm), am negociat cu Posta Romana, ca sa mutam problema trimeterii citatiilor de la instantele locale la nivel central, sa nu mai fie santajate instantele locale. Nu stam cu mainile in san.” La data de 17 iulie 2009 site-ul MJCL consemneaza o intalnire cu principalii furnizori de servicii pentru instante si sistemul penitenciar,  „pentru a stabili masuri concrete in vederea depasirii perioadei de criza economica de catre instantele judecatoresti din tara”.

Ministrul recunoaste o situatie de fapt: bugetele instantelor sunt incapabile sa asigure plata furnizorilor de servicii pentru functionarea pana la sfarsitul anului.

Solutia miraculoasa, sursa optimismului ministrului justitiei, o reprezinta intelegerile pe care MJCL le are cu furnizorii de utilitati ca acestia sa renunte la incasarea contravalorii serviciilor pe care le presteaza potrivit termenelor convenite prin contractele incheiate cu instantele si sa amane solicitarea sumelor datorate undeva in anul 2010.

Trebuie stiut ca fiecare tribunal si curte de apel, ordonatori de credite si institutii cu personalitate juridica, incheie individual contracte pentru furnizarea utilitatilor de care au nevoie pentru functionare. Raporturile juridice dintre operatorii si utilizatorii serviciilor de utilitati publice sunt raporturi juridice de natura contractuala si sunt supuse normelor de drept privat. Tarifele, termenele de plata, penalitatile pentru neplata la termen sunt stabilite potrivit acestor contracte, ministerul justitiei fiind tert desavarsit fata de raporturile contractuale incheiate de instantele judecatoresti.

Neplata la termen a unei facturi emise de furnizorul de servicii duce, de plin drept, la curgerea de penalitati.

De exemplu, pentru serviciilor comunitare de utilitati publice supuse reglementarii Legii nr. 51/2006, neachitarea facturii de catre utilizator in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalitati de intarziere iar daca sumele datorate, inclusiv penalitatile, nu au fost achitate dupa 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate intrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucratoare si are dreptul sa solicite recuperarea debitelor in instanta.

Ca atare, cu exceptia situatiei in care MJCL promoveaza in Guvernul Romaniei o reglementare legislativa de urgenta care sa stearga datoriile instantelor(!), ori care sa prevada modificarea obligatorie a contractelor de drept privat prin eliminarea penalitatilor(!), toate facturile emise in cadrul furnizarii de utilitati instantelor judecatoresti sunt producatoare de debite si, mai ales, de penalitati si dobanzi.

Amanarea voluntara a solicitarii datoriilor pentru anul 2010 este o eroare teribila de management nu atat pentru creditor, cat pentru debitori, instantele judecatoresti, care acumuleaza astfel penalitati uriase si care vor afecta teribil bugetul lor pe anul 2010 si, evident, bugetul de stat al Romaniei.

Mai mult insa, este perfect ilegala acceptarea furnizarii de utilitati “pe datorie”.

Potrivit art. art. 4. alin (2) din Legea nr. 500/2002 a finantelor publice, republicata, «Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite. », iar potrivit alin (3) « Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. »
Potrivit art.  71 din aceeasi lege, “Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă de la 50 milioane lei la 100 milioane lei. »

Altfel spus, angajarea cheltuielilor de catre ordonatorii de credite, tribunale si curti de apel, cu depasirea limitelor creditelor bugetare aprobate este interzisa si constituie infractiune la disciplina financiara. Odata ce creditele bugetare pentru plata utilitatilor au fost epuizate, institutiile publice finantate de stat nu mai pot primi in continuare respectivele servicii.   

Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu are prevederi bugetare. Ulterior epuizarii fondurilor bugetare pe alineate, ordonatorii de credite nu mai pot angaja alte cheltuieli, chiar daca furnizarii de bunuri si servicii ar dori benevol continuarea prestarii acestora. Spre exemplu, un contract cu furnizorul de energie electrica trebuie reziliat imediat ce s-au epuizat sumele aprobate la acest tip de cheltuieli, nefiind posibila indatorarea institutiei publice peste plafonul maxim aprobat in buget.

Desigur, si dupa epuizarea fondurilor bugetare instantele pot accepta furnizarea in continuare de servicii, pe datorie si in contul bugetelor pe anul 2010, insa doar prin asumarea individuala de catre conducatorii lor a savarsirii unei fapte penale.

Ca atare, concluziile sumbre pe care SoJust le-a tras din analiza situatiilor economice ale instantelor raman pe deplin valabile, epuizarea totala a bugetelor instantelor apropiind sistemul judiciar de un ev mediu judiciar intunecat, cum Romania nu a cunoscut nici in timpul razboiului mondial.